Cum m-am pregatit pentru primul meu training?

Organizarea timpului incepe cu constientizarea faptului ca timpul este limitat. Asta a fost momentul in care eu am inceput sa setez obiective si sa pornesc in indeplinirea lor. Eram in Suedia  acum un an si o luna cand am devenit constienta ca idealul meu despre o educatie sanatoasa si un stil de viata frumos se intampla cu adevarat intr-o tara in care imi era dat sa traiesc 4 luni si jumatate. Nu era pentru prima data cand visam sa indeplinesc lucruri, dar a fost pentru prima data in care am respectat cele mai multe dintre cele visate si in care mi-am dezvoltat competente importante.

Auto-disciplina este una dintre ele. Mi-am setat obiective generale pana la finalul semestrului, apoi mi-am setat o serie de task-uri saptamanale pe care le puneam pe tabla din camera si le monitorizam in fiecare zi. Lor le adaugam afirmatii pozitive si imagini inspirationale. In fiecare zi repetam oral obiectivele si mai ales afirmatiile care ma ajutau, subconstient, sa fiu mai aproape de ce mi-am propus. Si de fiecare data cand oboseam, cand nu mai aveam chef sa citesc o carte sau sa scriu un assignment, ma gandeam la consecinte si la starea de insatisfactie de la sfarsitul saptamanii. Si asta am facut in mod constant 16 saptamani, timp in care mi-am dezvoltat consecventa si perseverenta. Ce am obtinut la finalul acestei perioade, pe langa o multime de noi perspective, idei, moduri de a ma privi pe mine si mediul exterior, au fost si cateva rezultate palpabile, de care, am realizat in ultimul timp, oamenii au asa multa nevoie.  Ce obiective am atins:

Am scris frecvent in jurnal.( 390 de pagini)

Am fost cu adevarat implicata in studiul la facultate.

Am descoperit prin coversatii si experiente oameni grozavi.

Am facut foarte multe fotografii. ( peste 3000)

Am povestit despre experienta mea pe un blog.

Am devenit un organizator al timpului bun.

Mi-am imbunatatit engleza si germana.

Am calatorit in multe orase din Suedia si in afara ei.

Am initiat un proiect de seara de film, am organizat iesiri in oras, la picnic sau la karaoke.

Am intervievat colegi si profesori despre educatia suedeza.

Asa ca, atunci cand Roxana Grosu m-a intrebat daca vreau sa tin un training pe time-management trainee-lor internationali din AIESEC Bucuresti, am raspuns cu gandul la aceasta perioada productiva si implinitoare. Pe langa asta mi-au venit in minte video-uri despre organizare a timpului, productivitate, eficienta, pe care le-am vazut de-alungul timpului, articole scrise in domeniu, dar si traininguri la care am participat care aveau, direct sau indirect, legatura cu timpul, obiective si directii in viata. Numai ca asta nu era de ajuns pentru a pregati oameni in domeniul time-management, asa ca am continuat sa citesc o carte pe care tocmai ce o incepusem “Time Power” de Brian Tracy, care este speaker motivational si unul dintre cei mai apreciati consultanti si oameni de afaceri din lume.  Ce s-a intamplat apoi?

Am luat legatura cu Florin Dragusin, alumnus AIESEC, alaturi de care am tinut trainingul si am discutat despre ce ar trebui sa contina un training de time-management si am cautat alte prezentari in domeniu pe platforma internationala AIESEC. Da, incepea sa se faca putina claritate, dar era doar doar o luminita in obscuritatea in care ma aflam. Ce subiecte ale time-managementului ar trebui sa includa? Cat sa discut pe fiecare? Oare o sa pot vorbi atat de mult despre un subiect? Daca o sa uit? Si asa mai departe.

Pasul urmatorul a fost sa renunt la intrebari si panica, asa ca am vorbit cu persoana cea mai potrivita pentru aceasta situatie, Iulian Olariu, care a tinut zeci de traininguri pe time-management. L-am rugat sa imi povesteasca prima experienta de livrare de training, ce e relevant de stiut despre time-management si cum ar trebui sa arate o structura a sesiunii. Dupa conversatia cu el, lucrurile s-au mai limpezit.

Indeajuns de mult? Nu. Cu structura in minte, am discutat din nou cu Florin si am stabilit ce anume din tema de organizare a timpului stapanim cel mai bine si ne-am impartit subiectele.

A crede ca stii ceva despre un topic si a invata pe altii despre asta este o diferenta. Prin urmare am continuat sa citesc cu atentie cartea “Time Power”, am notat ideile esentiale cu care rezonam cel mai bine si pe care simteam ca sunt capabila sa le inteleg si sa le explic cel mai clar si sincer.

Ulterior, structura a suferit niste modificari, am renuntat si adaugat etape noi. Florin a lucrat prezentarea power-point si in urmatoarea faza, l-am editat impreuna. Dupa ce continutul era gata, a inceput etapa dificila de pregatire a speech-ului.

Am repetat in fata oglinzii, am recitit informatiile, am vorbit cu ochii la pereti, am recitit informatiile, m-am plimbat prin camera vorbind despre productivitate, procrastination, setare de obiective si experienta personala de organizare a timpului.

Am monitorizat in aceste 3 zile timpul alocat pregatirii trainingului si s-au acumulat 15 ore de lucru efective si in final, productive.  Trainingul a iesit bine iar participantii si-au amintit multe idei sau sugestii la partea de recapitulare, ceea ce a fost imbucurator. Sper ca sesiunea de o ora si jumatate despre time-management sa le fi adus informatii relevante si utile si sa-i fi facut constienti de un lucru: Timpul e limitat. Incepe sa planifici de astazi lucruri mari si frumoase! De maine ai grija sa se indeplineasca.

Va las cu clipul cu care s-a sfarsit si primul meu training.

Intreb…

Nu sunt convinsa ca ar trebui sa raman indiferenta fata de protestele din Bucuresti si din tara din aceste zile, insa nici nu gasesc argument pentru care as iesi in strada, as citi mai mult de 5 minute pe zi despre asta pe site-urile de stiri sau as discuta cu prietenii ore in sir subiectul.  Ma intreb daca este un comportament pasiv si nepasator si daca, prin urmare este cel mai potrivit pentru contextul acesta.

Da, e grav. Da, ma sperie toata atmosfera pe langa care am trecut aseara. Dar aleg sa fiu in afara ei. Si imi asum reactiile celor care ma vor numi anti-patriotista, neinteresata de problemele majore ale tarii sau lipsita de empatie fata de atatia oameni disperati. Doar ca nu cred ca protestul e o solutie, cu atat mai putin cel violent, care se intampla in momentul asta in Piata Universitatii. Pe Facebook continua sa apara video-uri de la proteste si realizez ca impactul lor asupra mea si cu siguranta, nu sunt singura, este atat de puternic. Creeaza panica, frica, teroare. Oameni urland, scandand, lovindu-se.  Dar DE CE?

Si mai ales, cum de s-au strans atatia oameni in strada? Si-au dat toti seama dintr-o data ca totul merge prost, ca legile nu sunt de partea lor, ca salariile sunt prea mici si nu mai suporta situatia?

Cine sunt cei care ies in strada si de ce li s-au alaturat atatia tineri in seara asta? Sunt si ei disperati si vor sa schimbe ceva luptandu-se in strada? Sau intr-un timp atat de scurt, a ajuns sa fie cool sa iesi in strada la proteste?

Dati-mi motive serioase pentru ca trebuie sa investesc energie in a protesta public si ce castigam noi din toata nebunia asta! Stim ce cerem? Si mai ales:  schimbarea unui om sau a doi oameni rezolva problemele Romaniei?

Excelenta la Romanian Youth Leadership Forum!

Nu am mai scris de mult timp un articol pe blog. Asta pentru ca nu m-am mai simtit inspirata de oameni, atitudini, evenimente sau locuri atat de tare incat sa ma puna pe ganduri si sa le transmit mai departe. Astazi, aleg sa scriu cu recunostinta si admiratie despre oamenii care au facut parte din RYLF.

Romanian Youth Leadership Forum este o conferinta nationala pentru membrii AIESEC Romania, care isi propune sa dezvolte membrilor competente, cunostinte si atitudini de leader prin traininguri, speech-uri si dezbateri. Anul acesta s-a desfasurat intre 24 si 27 Noiembrie la Bucuresti si au participat aproape 500 de tineri din 15 orase ale tarii. Impactul sesiunilor asupra mea l-am resimtit in timpul conferintei si cred cu tarie ca se vor transforma in competente cat de curand. Motivele pentru care aceasta conferinta a fost revelatoare sunt foarte multe.

Oamenii reprezinta primul motiv. Multi dintre invitati au fost exceptionali prin cunostintele, competentele, dar mai ales prin modalitatea de impartasire. Am asistat la Forumul Educatiei, unde au fost 11 reprezentanti din domeniul educatiei formale si non-formale si la peste 10 traininguri si prezentari. Dintre acestea, unele au fost pe Coaching, Leadership versus Management, Atitudine, Inteligenta Emotionala, Promovare Online, Training si Consultanta. Oamenilor carora le sunt recunoscatoare pentru mesajele transmise si pentru conversatiile ulterioare sunt: Oltea Ceraceanu, Pieter Swanepoel, Iulian Olariu, Alexandru Popa, Bogdan Grosu, Flavia Popa, Calin Biris, Loredana Latis, Jim Bagnola. Patru dintre acestia au avut un impact foarte mare asupra mea.

Loredana Latis, coach de profesie, a tinut un training despre Inteligenta Emotionala. Dansa m-a impresionat prin atitudinea deschisa, total prezenta, prin increderea in informatiile detinute si mai ales prin jocurile de rol, care au functionat perfect chiar si intr-o sala de 100 de oameni. Admir acest om pentru dorinta de a indemna oamenii sa se cunoasca cu adevarat si de a-i ajuta sa constientize cum gandurile influenteaza starea de spirit si ce simplu este sa ne simtim bine.

Alexandru Popa, trainer la Orange Romania, are peste 360 de zile petrecute intr-o sala de training din cei 4 ani de cand activeaza in domeniul acesta. Si se vede asta. El m-a ajutat sa imbrac cuvinte mari precum “strategie” sau “consultanta” in haine si sa le dau un continut si sens. Am vorbit mult despre educatie si despre impactul trainingurilor in viata oamenilor. Il apreciez pentru experienta doveditoare la training, pentru ca isi pune intrebari si incurajeaza dezvoltarea prin aceasta modalitate. Pentru mine, este unul dintre trainerii pentru care nu e nevoie sa despart cuvantul om de meseria lui pentru ca se da pe sine in timpul sesiunilor. Jos palaria!

De Jim Bagnola auzisem inainte de aceasta conferinta; stiam ca e american si ca se plateste scump un training de-al lui. Organizatorii au pregatit o surpriza exceptionala si l-au adus in sala cu aproape 500 de oameni. Omul acesta m-a impresionat in primul rand prin atitudinea de leader, care se simte dincolo de cuvinte si in al doilea rand printr-o fraza simpla cu care am rezonat foarte mult: “Leadership is not about position.” Cu alte cuvinte, o pozitie nu te face leader, ci ai nevoie de mult mai multe calitati pentru a fi cu adevarat unul.

Incheierea sesiunilor de training a fost tinuta de Bogdan Grosu de la compania de training TMI. Omul acesta a facut spectacol: a imbinat jocul actoricesc de comedie cu momente de seriozitate si profunzime, cu care a jonglat genial. El a vorbit despre atitudinea pe care noi o alegem cu fiecare activitate in care suntem implicati. A facut un exercitiu de a da stroke-uri pozitive si spontane oamenilor din sala, a dat exemple concrete din viata de zi cu zi si ne-a facut sa ne gandim serios la alegerile noastre.

Un alt lucru impresionant la RYLF a fost atmosfera din timpul plenarelor. AIESEC are roll-call-uri si shout-uri specifice fiecarui comitet, aplauze furtunoase si toate acestea inmultite cu 500, creeau o atmosfera de unitate si bucurie, pe care chair-ul conferintei, Rehman le-a moderat cu multa energie. Toate acestea nu ar fi existat daca nu ar fi fost echipa de organizare. O echipa 7 oameni; 7 oameni pentru aproape 500 de invitati, 48 de vorbitori romani si internationali, care au lucrat cu 20 de companii partenere, dintre care Coca-Cola, Accenture, Saatchi and Saatchi, Danone, BRD, Avon, RBS. Ce sa mai zici cand mare parte din echipa de organizare a lucrat pentru RYLF de la 800 km distanta de Bucuresti? Bravo AIESEC Cluj ! Felicitari AIESEC Bucuresti!  Totodata, echipa de board AIESEC Romania a avut un rol important in aceasta conferinta si pentru ca pe Mike, presedintele AIESEC Romania, l-am ascultat pe timpul plenarelor, ii multumesc pentru ca este un exemplu de leader inspirational si autentic si pentru momentele de impact de la finalul plenarei.

Pentru ca astazi este ziua Romaniei, deci a romanilor, gasesc neintamplator momentul acesta pentru a multumi tuturor oamenilor care au facut aceasta conferinta sa se intample, tuturor participantilor pentru ca stiu ca au gasit ceva valoros in zilele petrecute la RYLF. Recunosc ca experienta aceasta mi-a dat incredere ca si in Romania sunt oameni grozavi, care fac lucrurile in mod excelent si nu de putine ori m-am vazut peste un an tot aici.

MULTUMESC.

Povestea porumbelului.

Pe pervazul ferestrei s-a asezat un porumbel linistit si mi-a dat voie sa il fotografiez cat am vrut eu.

Este minunat, nu-i asa?

Dor de Suedia.

Dragă Suedia,

Îmi lipseşti. M-am întors acasă şi diferenţele de tot felul mă trimit cu gândul la tine. În ultimele 3 zile, am trăit cea mai mare parte cu nostalgia celor 4 luni şi jumătate suedeze. Nu ştiu cum de tu ai oameni aşa frumoşi şi bine-educaţi. Interacţiunile cu suedezi sau străini care trăiesc de ani de zile în Suedia au fost fantastice. Oamenii aceia aveau aşa un dar de a asculta şi un interes de a descoperi lucruri noi! Mergeam pe drumul spre facultate şi timp de jumătate de oră, admiram casele şi curţile curate, descoperite şi cochete. Era aşa linişte în micul oraş Falun! Atâtea chipuri senine şi zâmbitoare! Atâţia oameni dornici să ajute, să asculte. Îmi amintesc ce gânduri apreciative aveam de fiecare dată când mă plimbam în pădurea şi parcul de lângă cămin. Copii cu părinţi şi bunici stăteau de vorbă şi se jucau împreună. Mă miram cum cei mici erau puşi pe picior de egalitate cu adulţii şi trataţi cu atenţie şi păsare.   Niciodată nu am văzut vreun copil certat aspru, lovit sau ignorant. Dacă erau în locul nepotrivit sau dacă greşeau în vreun fel, părinţii sau bunicii lor le spuneau aşa frumos asta, încât ei imediat îndeplineau dorinţele lor.

Azi am fost pe plaja de la Constanţa. M-am aşezat lângă mulţi copii. Am observat timp de 2 ore cât de indiferenţi şi surzi erau la strigătele părinţilor şi bunicilor. Am văzut cum se jucau singuri, construind castele de nisip şi cum cei mari aveau grijă de ei citind ziare mondene. Am văzut copii mustraţi aspru, agresiv, traşi de mânecă sau lăsaţi de izbelişte pe plajă minute întregi. Mă întreb, oare: De ce să ne mai facem griji că, odată ajunşi la adolescenţă, tinerii nu mai comunică şi cooperează cu părinţii lor când de mici au fost educaţi să stea singuri?

Dragă Suedia, am aflat un lucru despre tine, care-mi cântă într-una în minte şi prin care filtrez tot ce se întâmplă în ţara mea. Tu eşti educată. Tu ştii ce înseamnă relaţiile părinte-copil, student-profesor, cetăţean-străin. Am avut timp să te observ şi să interacţionăm în experienţa de învăţare la universitate, în drumeţiile suedezilor pe 2 roţi sau la  pas, in  interacţiunile cu suedezi oriunde. La tine e egalitate pentru toţi oamenii si mai e ceva ce-mi lipseşte teribil acasă: echilibru. Gândurile de admiraţie  si inspiraţie din partea societăţii existau doar  trecut. Ele au fost înlocuite cu observaţiile, nemulţumirile, criticile  si analizele pe tărâmul românesc. Rulează zeci de gânduri care  incearcă sa inţeleagă  de ce lucrurile stau aşa. Azi am citit ceva ce mi-a reamintit de ceva ce ştiam deja : oamenii aleg  să filtreze informaţia prin 2 canale: cel pozitiv si cel negativ. Inteleg asta, dar oare unde sa privesc ca să văd partea plină si frumoasă in această ţară?

În încheiere, îţi mulţumesc pentru timpul magic oferit. Acum ştiu cu incredere ca există lumi civilizate, educate şi deschise, lumi care dau vieţii un sens şi care cresc prin cooperare, unitate şi încredere.

Dialog frumos despre educaţie.

În primele 5 minute mi-a trecut prin gând să dau mai departe pe facebook. La minutul 30 am decis că am mai multe de spus despre asta decât 420 de caractere alocate pe facebook.

Nici nu am venit bine dintr-o excursie lungă, că am şi ascultat 45 de minute dintr-o emisiune înregistrată, numită “Stare de fapt” de pe Radio România International despre programe şi idei grozave în educaţia românească. Emisiunea e moderata de Roxana Iorgulescu, iar invitaţii emisiunii sunt:

Ştefan Pălărie – fondator Şcoala de Valori
Traian Brumă- membru fondator CROS
Ciprian Stănescu – coordonator programe leadership -Institutul Aspen România
Dragoş Preda – Liga Studenţilor Români din Străinătate

Responsabil de impărtăşirea înregistrării e Traian prin intermediul site-ului CROS. Şi bine a făcut ! Mi s-a părut fantastic cum au comunicat 5 oameni într-o singură încăpere despre un mare subiect: educaţie.

Într-o singură emisiune au încăput : analiza punctelor slabe ale sistemului educaţional, soluţii, cooperare, ascultarea partenerilor şi susţinerea lor, încredere în exprimare şi bun-simţ! Wow! Se poate asta?  Mă scuzaţi, dar sunt surprinsă să observ toate acestea într-o singură conversaţie. Eram obişnuită cu altfel de dialog public. Tocmai pentru că este diferit, cred că merită să fie răspândit!  Dacă credeţi că nu există oameni capabili de comunicare armonioasă, în care sunt dezbatatute punctele tari şi slabe ale educaţiei, faceti-vă timp pentru această înregistrare.

Pe lângă forma excelentă, dialogul celor 5 oameni atinge idei precum: conectarea informaţiilor cu celelalte simţuri, revoluţia în educaţie, cooperarea student-profesor, regăsirea sinelui, gândirea integrată, conexiunea tuturor materiilor de curs.

2 afirmaţii mi-au atras atenţia în mod deosebit:

“Elitele sunt acei oameni care sunt conştienţi de ei înşişi şi de capacitatea lor umană de a oferi şi de a percuta în societate.” Dragoş Preda

” Oare cum să ajungi tu după 15 ani de şcoală să fii o persoană autonomă în viaţa lui şi conştientă de şine când toate deciziiile de până acum ţi-au fost luate de alţii?” Traian Brumă.

Dacă vreodată v-aţi pus întrebări despre ce e rău şi bun în educaţia românească sau dacă există oameni care lucrează ca ea sa fie mai bună, in acest dialog radio vă puteţi găsi câteva răspunsuri.

10 Obiective Îndeplinite in Experienţa Erasmus.

Astăzi s-a mai sfârşit un curs: Oral Presentation in English. Am avut ultima prezentare din cele 7 pe care cursul le cere. A durat 15 minute şi am ales să vorbesc despre 10 obiective îndeplinite în experienţa Erasmus. Acum 4 luni, când am ajuns în Suedia, mi-am zis: “Roxana, eşti într-o ţară grozavă, educaţia este aşa cum îţi doreşti, iar aici sunt oameni din toate colţurile lumii. Bucură-te de asta cât poţi de tare! Sunt doar 4 luni şi jumătate. ” Am fost conştientă de faptul că experienţa de trăire în Suedia este un dar preţios şi mi-am promis să iau cât mai mult din el. Încă e lipită pe uşă o pagină care spune: ” If we were aware of the fact that time limited is, we would do more and better things in life. ” Cu aceste gânduri am început noul capitol de viaţă din Falun şi pentru că am învăţat că lucrurile nu se întâmplă dacă rămân doar în minte, am luat pixul şi am scris în  jurnal  care îmi sunt visurile pentru următoarele 4 luni şi jumătate.

Mai sunt 12 zile până experienţa se termină, dar simt că e momentul pentru retrospectivă, mai ales după ce cursul meu preferat s-a încheiat şi el. Aşadar, ce dorinţe mi-am pus în minte în experienţa din Suedia?

1. Scrie frecvent în jurnal! Această dorinţă a apărut ştiind că lucrurile nescrise se uită, iar eu aş vrea să îmi amintesc atât de multe momente de aici . Scrisul este pentru mine şi un proces terapeutic; sunt faţă în faţă cu gândurile, trăirile, experienţele mele şi încerc să le înţeleg, să le dau sens sau să le fac să se întâmple. În tot acest timp am început şi aproape terminat 2 jurnale, în care s-au acumulat până aseară 392 de pagini de poveşti.

2. Fii implicată 100% în activitatea academică ! Această dorinţă a apărut după frustarile de la sfârşitul semestrelor când simţeam că nu am acumulat nici cunoştinţe noi, nici abilităţi, am lipsit la multe cursuri, 10 examene bat la uşă, ceea ce reprezenta, desigur, o sursă de depresie. Ei bine, aici mi-am promis că voi fi implicată cât pot de mult: că voi participa activ la cursuri şi seminarii, că voi lucra toate temele şi voi citi toate cărţile. Într-adevăr, mi-am respectat în foarte mare măsură toate acestea. Am învăţat si citit mai mult decât am făcut-o într-un an şi jumătate în România, dar pentru asta le sunt recunoscătoare şi profesorilor care au contribuit cu entuziasm, energie şi informaţii relevante şi excelent- transmise. Iar acestea vin de la cel mai dificil student pe care îl cunosc.

3. Întâlneşte oameni grozavi şi descoperă-i! Ştiind că locuiesc într-un campus cu câteva sute de studenţi din zeci de ţări, m-am gândit că e păcat să nu povestesc cu ei. Şi sunt bucuroasă acum să îmi amintesc conversaţii de suflet cu oameni din Spania, Iran, China, Italia, Polonia şi Letonia. Uneori, o conversaţie frumoasă face mai mult decât orice. Am cunoscut oameni faini la petreceri, ieşire în oraş, picnic, barbeque, karaoke şi cu ocazia asta mi-am învins o veche frică de a comunica cu oameni necunoscuţi.

4. Fă o mulţime de fotografii! Şi am făcut ! Folderul “Suedia” conţine 3300 de poze. Dorinţa mea de a surprinde momentele in imagini vine dintr-o altă frică de a pierde amintiri, justificabilă de altfel dacă ştim că memoria de lungă durată nu mă ajută prea tare. Şi uite aşa folosesc aparatul foto care mă aduce aproape de trecut cu fiecare fotografie vizualizată.

5. Împărtăşeşte experienţa pe un blog! Am început să îmi doresc asta când am văzut cum este tratat omul în societatea suedeză, cum se întâmplă şi ce înseamnă educaţia. Mi-am dorit să împărtăşesc fiecare pas din ce se întâmplă în universitate, cum primim feedback-urile de la profesori, ce fel de discuţii sunt la cursuri, cum răspund profesorii abordările unu la unu. Nu am făcut-o atât de mult cât mi-am dorit. M-au oprit o serie de frici, însă sunt recunoscătoare pentru curajul de a publica articolul despre educaţie suedeză în general. De altfel, experienţa de a scrie public m-a făcut să mă gândesc la mulţime de lucruri despre media, comunicare publică şi privată, cărora le voi da de hac curând.

6. Organizează-ţi timpul şi îndeplineşte-ţi obiectivele! Desigur, nu a fost uşor să duc la bun-sfârşit dorinţele. Despre motive pot scrie ore in şir, dar e irelevant acum. Ce am hotărât să fac a fost folosirea tablei din cameră, unde am ataşat aproape în fiecare săptămână o listă cu obiective săptămânale, mesaje motivaţionale sau autosugestii şi imagini frumoase tăiate din revistele suedeze. Şi arătau grozav. Mi-a  folosit faptul că le citeam în fiecare zi şi  într-un fel mă simţeam forţată să le fac să se întâmple. Bifatul de la finalul săptămânii e un moment plin de satisfacţie interioară.

7. Îmbunătăţeşte engleza şi germana! Deşi eram studentă la o facultate de limbi străine, nu mă simţeam sigură să mă exprim în niciuna dintre limbile pe care le învăţam într-un fel sau altul. Comunicarea la universităţile româneşti nu se poate numi comunicare. Aici nu am avut de ales şi am vorbit; atât cu colegii, cât şi la cursuri, oricât de greu îmi era la început. Şi acum comit greşeli în vorbire, dar aici am obţinut încredere să o fac.

8. Călătoreşte în Suedia şi în afara ei! Când eşti deja un călător, dorinţa de a călători vine natural. M-am plimbat in Uppsala, Stockholm, Borlange, unde am avut şi cursul cel mai drag, în Londra şi o călătorie scurtă acasă. Peste 2 zile plec într-o croazieră în Finlanda, iar în iunie petrec câteva zile în Stockholm. Toate aceste călătorii îmi aduc un lucru important: posibilitatea de a compara stiluri de viaţă, mentalităţi, care provin din educaţie, iar educaţia din sisteme de credinţe şi valori implementate de oameni cu funcţie. Ei bine, Suedia rezonează cel mai bine cu sistemul meu de valori şi credinţe şi faptul că suedezii se simt în concordanţă cu legile, regulile şi întregul sistem suedez, cred că spune ceva despre Suedia.

9. Fi activă şi pozitivă! De ce? Pentru că asta mă face să mă simt bine! Am creat o seară pentru colegii din coridorul meu, numită “Sunday Movie-Night” unde am văzut o dată pe săptămână sau la câteva săptămâni filme inspirationale. Am organizat ieşiri in oraş, la picnic, karaoke şi am participat la petreceri, festivaluri şi carnavaluri. Am dat mai departe idei de organizare a timpului din proprie experienţă şi m-am bucurat să aflu că au mers şi la alţii. Am lipit adesea pe uşă mesaje inspirationale şi unor colegi li se păreau foarte faine.

10. Intervievează oamenii! Această dorinţă a apărut acum câteva săptămâni, când am conştientizat că fotografiile nu mă pot ajută să-mi amintesc cuvintele unor oameni. Cel mai mult îmi doresc să îmi amintesc de educaţia suedeză şi aşa că mi-am făcut curaj să adresez întrebări colegilor de cursuri şi profesorilor, într-un mod formal cu o cameră video şi întrebări pregătite dinainte. Asta după ce am observat că răspunsurile întrebărilor de pe drumul  spre şi dinspre facultate îşi pierduseră vocea. Interviul propriu-zis le-a redat-o.

Trăgând linie, nu pot decât să mă bucur că am ţinut cont de vocea care îmi spunea să-mi respect promisiunile către mine însămi, în ciuda altora puternice şi multe care contra-argumentau. Observ că am lucrat cu multe frici şi am devenit aşa bune prietene încât s-au transformat în curaj. Şi nu în ultimul rând, îmi doresc ca aceste obiective îndeplinite în Suedia să aibă un rol important în procesul meu de creştere.